Efectul terapeutic al peşterilor şi excavaţiilor subterane (galerii şi camere de exploatare părăsite),
a fost cunoscut de secole.
Deşi nu dispunem de date despre primele tratamente terapeutice, credem că printre primele asemenea locuri se situează şi "peştera Pucioasă de la Turia". Cercetătorul Fridvalsky Jânos, în anul 1767 , a scris "aici se adună toţi cei care sunt atacaţi de boli ca raia, dureri de cap, migrenă şi boli de ochi." Geologul din Niirenberg, Johan Fichtel, aminteşte în anul 1780 că aici se adună din toate ţinuturile, toţi bolnavii loviţi de podagră. Peşterea Grotta Giusti, având temperatura aerului de 40° C, (lângă Florenţa), în secolul trecut a devenit celebru prin faptul că aici se tratau şi personalităţi ca: Giuseppe Verdi, A. Garibaldi şi Kossuth Lajos, în timpul emigraţiei (1849).
Istoricul speleoterapiei
Efectele benefice, din punct de vedere ştiinţific şi medical, ale peşterilor şi excavaţiile artificiale asupra sistemului respiratoriu, a fost determinată numai în ultimele decenii ale secolului XX. Efectul climatic subteran, extraordinar azi este un fapt demonstrat. In peştera Klutert din Vestfalia (lângă oraşul Ennepetal), în timpul cel de-al II-lea război mondial, a fost amenajat un adăpost antiaerian. Printre refugiaţi au fost şi bolnavi, care sufereau de astm. După o anumită şedere în peşteră, bolnavii au observat semne de ameliorare a bolii. Aşa s-a întâmplat că au venit aici şi după sfârşitul războiului, iar din anul 1950 bolnavii au fost îngrijiţi sistematic cu asistenţă medicală, căutând efectul factorilor terapeutici.
La peştera Păcii din Ungaria (peşteră în masiv de calcar-carstic) sunt condiţii climatice asemănătoare. Aici s-au început tratamentele încă din anul 1959, iar între anii 1959-72 ,au fost trataţi şi vindecaţi peste 2000 de bolnavi cu astm bronşic şi cu bronşită acută, într-o proporţie de 87% din aceste cazuri, s-a observat o ameliorare îndelungată sau temporară.
în minele de sare din Ucraina, la Solotvino ("Aknaszlatina"), se practică tratamentul de speleoterapie ale bolilor respiratorii din anul 1968. Bolnavii sunt aşezaţi în camerele de exploatare abandonate, care corespund sălilor de spital cu 2-3 paturi, la adîncime de 206 m, unde participă la cicluri de patru săptămîni de tratament, mai ales în orele de noapte.
La peştera Tavas din Tapolca (Ungaria, lângă oraşul Miskolc), la începutul secolului XX, se desfăşurau deja tratamente contra tusei convulsive, fără asistenţă medicală, şi mai ales pentru copii, ca dovadă stau mărturie tăbliţele evotive aşezate pe pereţii peşterii. In peşterile şi minele vechi, părăsite, unde temperatura, conţinutul vaporilor, cât şi radioactivitatea aerului (de ex. Bad-Gastein, de renume mondial) este mai mare, se practică tratamente pentru bolnavi cu deficienţe locomotorii.
-----------
Văzând toate caracterizările de mai sus amintite, se pune desigur întrebarea: în ce constă efectul curativ al minelor şi peşterilor naturale? Care sunt acele efecte care au influenţă asupra corpului omenesc în timpul desfăşurării tratamentelor în subteran?
După părerea medicilor care s-au ocupat de speleoterapie, nu este vorba de factori medicali deosebiţi, ci de un ansamblu de condiţii fizice, chimice şi biologice care se manifestă împreună, provocând efecte complexe asupra organismului uman. Pe baza cercetărilor efectuate se pot enumera următorii factori, car concură al specificul speleoterapiei:
1. Gradul mare de puritate a aerului (sterilitatea). Specificul caracteristic a microclimei peşterilor şi camerelor miniere părăsite, a constituit lipsa alergogenilor şi a efectelor iritante asupra căilor respiratorii. In aerul poluat al oraşelor mari, particulele plutitoare adică nr. germenilor depăşesc 1000 buc/cm3 , iar în aerul peşterilor şi cavităţilor numărul lor este sub 100 buc/cm3 . La salina Praid numărul germenilor variează între 180-270 buc/cm3 . Aici sunt prezente şi anumite varietăţi micologice (Mycromicetes) dintre care unele sunt capabile la producerea antibioticelor (de ex. genul Penicillium).
2. Umiditatea relativ ridicată a aerului (conţinutul de vapori). In aceste condiţii, particulele microscopice (aerosoli) de praf, microbi, poieni şi spori de ciuperci Mycromicetes, se precipită pe pereţii camerelor, şi sub acţiunea aerului umed se formaeză o peliculă apăoasă care măreşte diametrul particulelor. Din această cauză aerul inspirat, bogat în aceste particule, se depune pe mucoasa căilor respiratorii (mucoasa nazală, faringiană şi pe trahee). Odată cu inspirata, aerul se încălzeşte, scade umiditatea relativă, şi din nou se poate satura cu vaporii de apă, iar expirând aerul saturat în vapori de apă, eliminat din plămâni, se produce diluarea secreţiei traheale-aderente.Jn camerele de tratament actuale, conţinutul relativ în vapori este de 71% (la intrare în sală 70%) care se menţine în toate perioadele anotimpurilor, în aşa fel asigurând un mediu hidric constant, indiferent de condiţiile de afară.
3. Conţinutul favorabil a condensului de vapori. După cercetările efectuate în aerul minelor şi peşterii* (mai ales în peşterile carstice), în condensul de vapori se remarcă prezenţa relativ mare a ionului de calciu, a căror inspiraţie produce un efect antiinflamatoric. în aerul minei de la Praid, particulele microscopice de sare, aflate în suspensie au un efect curativ. Aceste particule de cristale de clorură de sodiu (NaCl), cu dimensiuni sub 5 microni (50% din nr. acestora), cu ocazia inspiraţiei, pătrund în plămâni până la nivelul alveolar. Aerul inspirat cu conţinutul ridicat de NaCl, prin efectul osmotic atrage secreţiile tisulare din pereţii sistemului branhial. Pe lângă efectul osmotic, acţiunea stimulatoare a secreţiei hipertonice asupra muncoasei branhiale intensifică formarea secreţiei şi contribuie la îndepărtarea flegmei. Pe lângă ionii de Ca2", dominanţi în aerul salinei, mai sunt prezen'i şi alte aerosoluri bogate în ionuri de sulfaţi, nitraţi, amoniu, Mg, K, Na, I şi Brom, plutind printre picături microscopice de apă şi completând astfel efectul terapeutic a particulelor de Ca şi Na.
4. Temperatura constantă a aerului. De obicei în cavităţile subterane (naturale sau artificiale), la o distanţă mai mare de la intrare, temperatura aerului este stabilă cu câteva zecimi de grade diferenţă. Ca mărime, corespunde temperaturii medii a aerului din exterior. Aerul salinei Praid în perioada rece este de 15,4-16,4 °C iar în perioada de vară 15,8 °C, deci variaţia maximă este de numai 0,2°C. Temperatura rocii între 15,4 - 6,4°C. Factorul determinant este nu numai valoarea temperaturii ci mai degrabă caracterul ei constant.
5. Acţiunea secundară a temperaturii relativ scăzute. Aerul relativ rece din galeriile şi camerele salinei, asemănător cu aerosolurile reci, are o acţiune stimulativă asupra "receptorilor tusogeni" din organismul uman.
6. Viteza redusă a curenţilor de aer. Secţiunea camerelor de exploatare variează între valorile de 240-25 m2, deci din cauza acestor dimensiuni, organismul uman nu sesizează curenţii de aer, deci nu are senzaţia de frig. Viteza aerului măsurat în salină, este de 0,2-0,3 m/sec, şi este independentă de condiţiile atmosferice de afară.
7. Conţinutul ridicat al bioxidului de carbon în aer. In mine şi în peşteri active, valorile cele mai mari înregistrate de C©2 variează între 0,1-0,3%, care stimulează centrul de respiraţie, şi astfel măreşte aerarea plămânului, în aerul salinei Praid, conţinutul în CO2 variează între valorile 611-799 mg/m3, ceea ce măreşte cu 1,0-1,5 l/ minut aerul inspirat, accelerând astfel ventilaţia plămânilor.
8. Ionizaţia negativă mare (numărul mare de microioni). După rezultatele măsurătorilor recente în unele cavităţi subterane (faţă de suprafaţă) ionizaţia negativă a aerului este foarte ridicată. In salină componentul principal al radioactivităţii este izotopul Ra 222. La descompunerea izotopului se formează radiaţii beta şi gama şi se măreşte gradul de ionizare al aerului. Prin ponderea accentuată a ionilor negativi naturali, scade intensitatea şi numărul crizelor astmatice, totodată se măreşte viteza de eliminare a bacteriilor şi a alergogenilor din căile respiratorii. La Praid, nivelul ionizaţiei variează între 413-580 ion/m3, ponderea ionilor negativi este uşor pozitiv în sezonul de vară (radioactivitatea naturală în aerul salinei exprimat în Ra 222 este de 1,5-1,9x10" 13 Curie/litru, care este de 2-3 ori mai mare ca în atmosferă).
9.Cantitatea de ozon foarte redusă în aer. Lipsa ozonului (O +) în aerul salinei, din punct de vedere medical înseamnă un grad de puritate mare, reduce convulsiile muşchilor netezi. Concentraţia scăzută a materialelor reducătoare este invers proporţională cu gradul de puritate al aerului.
10. Valoarea pH-ului aerului este scăzută (caracterul acid). Valoarea mică a pH-ului al aerului salinei (la Praid este între 6,5-6,9) contribuie la dezinfectarea aerului şi reducerea florei bacteriene.
11. Presiunea parţială a oxigenului este mare. In general, în cavităţile subterane presiunea aerului este mai mare (cea 12-15 m/m coloană Hg), iar din această cauză presiunea parţială a oxigenului este cu 2,07% mai mare ca la suprafaţă. Se deduce direct, că în timpul inspiraţiei aerului de mină, aprovizionarea organismului cu oxigen se măreşte cu 2%. La salina Praid în subteran, presiunea atmosferică este de 734 Hg m/m în octombrie, şi 726 Hgm/m în iunie, deci este în legătură directă cu variaţia presiunii atmosferice de la suprafaţă.
Luând în consideraţie factorii microclimatici putem afirma că baza de tratament subteran de la Praid,este cel mai potrivit pentru tratarea suferinzilor de bolile căilor respiratorii. Este necesar efectuarea a unui examen medical premergător tratamentului, numai astfel bolnavul va beneficia de un tratament de speleo şi climatoterapie. Cu ocazia tratamentului bolnavii petrec 2, 3 sau 4 ore/zi în salină, stabilite la fiecare persoană în parte. Perioada de tratament pentru adulţi este de 16-18 zile, iar pentru copii de 10-12 zile.
Din statistica elaborată de d-na dr.Fazakas Emese, se poate constata că în ultimii ani, la bolnavii prezenţi la tratament de 3-4 ori (cei care au reacţionat pozitiv la tratamente), s-au redus numărul şi intensitatea crizelor astmatice, s-au ameliorat tusele de convulsie, a scăzut vîscozitatea şi cantitatea flegmei şi s-a mărit capacitatea de sarcină respiratorică a organismului. Implicit s-a mărit rezistenţa organismului faţă de infecţii şi a scăzut pretenţia medicamentoasă a bolnavilor, pentru perioade mai scurte sau mai lungi.
Contraindicaţii la tratamentul subteran: tuberculoză, bolile acute respiratorii, tensiune mare (faza a treia), cardiopatie ischemică, boala Basedow, boala sistemului nervos manifestată prin leşinări şi ameţeli, claustrofobie, sarcină, handicapaţi cu sistemul locomotoric afectat (pe scaune cu rotile).
Rezultatele obţinute în salina Praid ne arată că tratamentul subteran speleo- şi climatoterapeutic este o metodă simplă şi eficientă, care contribuie la ameliorarea stării bolnavilor suferinzi de boli ale căilor respiratorii, menţine şi reface echilibrul sufletesc şi tonusul sistemului nervos vegetativ.
Întocmit: Horvath Istvan, lectorat de dr. Fazakas Emese
SPELEOTERAPIE IN SALINA PRAID
FACTORI FIZICO-CHIMICI
Lipsa atergienilor si a noxelor inhalatorii iritative.
Temperatura constanta a aerului (15-16 C°)
Umiditatea relativa a aerului 59-60%
Viteza curentului de aer este redusa: 0,072 m/s, rezultând un climat confortabil
Concentraţia crescută de C02 0,06-0,08% stimulează si revitalizeaza centrul respirator
Concentrate scăzuta de ozon scade spasmul muscular neted buniolar.
PH-ul aerului scăzut 4,2-4,5 având efect bacteriostatic
Prezenta unei radioactivităţi crescute Ra2221,5-11,9 x 1013C, creste eliminarea bacteriilor si a
pneumoalergiior din caile respiratorii.
Presiunea parţiala a O2 este cu 2,07% mai mare decât la suprafaţa
Exploatarea miniera continua, ceea ce asigura o concentraţie crescută de NaCI
Este bogat in aerosoli naturali
Cristalele de NaCI se afla sub forma de microparticule de aerosoli si acţionează pana la nivel
alveolar.
Salina funcţionează ca si o cavitate FARADAY in care schimbările atmosferice nu pot pătrunde =>
efect favorabil printr-un complex de factori fizici + chimici + biologici, care acţionează asupra
sindromului brontho-obstructiv la refacerea tonusului sistemului neuro-vegetativ.
INDICAŢIILE SPELEOTERAPIEI
- ASTM BRONSIC:
- EXTINSEC
- INTRINSEC
- MIXT
- BRONŞITA CRONICA
- RINITA CRONICA, SINUZITA CRONICA
- EMFIZEM PULMONAR OBSTRUCTIV
- SILICOZA GR. l SI GR. II
- BISINOZA
- BRONSIECTAZIE (fără hemoptizie)
- INFECŢII RESPIRATORII REPETATE (angine, faringite, traheo-bronsite, pneumonii, rinoadeuridite, repetate in antecedente)
CONTRAINDICATIILE SPELEOTERAPIEI:
- Absolute:
- TUBERCULOZA PULMONARA
- MICOZE PULMONARE
- CANCER BRONHO-PULMONAR
- BOLI INFECTO-CONTAGIOASE
- HIPERTENSIUNE ARTERIALA STADIUL III
- BOALA BASEDOW
- CARDIOPATIE CRONICA ISCHEMICA DECOMPENSATĂ
- INFARCT MIOCARDIC RECENT
- ANGINA PECTORALA CU CRIZE FRECVENTE
- CORD PULMONAR CRONIC DECOMPENSAT
- EPILEPSIE (+ arte afecţiuni neurotogicece evoluează cu pierderea stării de
conştienta) - CLAUSTROFOBII
- SARCINA AVANSATA
- Relative:
- STATUS ASTMATICUS
- INFECŢII RESPIRATORII ACUTE
VÂRSTA PACIENŢILOR: 2-60 ani
Sub 2 ani si peste 60 de ani se admit bolnavi daca nu prezintă contraindicatiile enumerate mai sus.
